Leapsa de la Roxana
Better later than never so…
În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?
Delfin. Pentru forta si gratie si pentru ca m-as putea ridica din cand in cand sa mai respir.
Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?
Visele. Chiar daca ar ramane la stadiul asta tot timpul.
Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?
Verticalitatea. But gravity always wins.
Care-i culoarea preferată pentru haine?
Rosu…negru
O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?
Australia. Sa dorm cu cangurii! 
Citatul/zicala preferată:
“Sing as if no one is listening, Love as if you`ve never been hurt, Dance as if no one is watching”.
Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?
Sa i fac pe unii sa se schimbe. I`d start a revolution if i could wake up early in the morning
Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?
Cu plimbatul prin lume. De una singura
Alegeti voi unde vreti sa ajunga leapsa. Multumesc, Roxana.!
Am dispar
ut iar. De data asta atat de mult incat nu mai apar nici in blogrollul unora din blogrollul meu (da, merit! )Revin dupa o indelunga perioada in care am neglijat blogul, twitterul, cam tot ce tine de existenta mea virtuala si iar imi dau seama cand nu-mi place de mine.
Nu-mi place cand sunt atat de plictisita incat mi-e groaza de mine si de gandul de a-mi imparti cu voi randurile goale. Nu-mi place cand sunt atat de prinsa cu tot ce mi se intampla incat randurile sunt prea mici ca sa pot insira cuvinte. Nu-mi place 2-ul sub (aproape) toate formele lui. Paranteza se datoreaza anului II, Psiho…Oooo da, asta imi place. Anul trecut scriam despre inceputuri. Era toamna in care chiar se numarau bobocii, si eu eram pe lista. Acum scriu despre noi inceputuri, cu cele mai placute continuari si experiente. Inceputul nu mai e inghesuiala dintr-un amfiteatru in care sorbi cuvintele decanului si te simti cel mai boboc boboc din lume. Aplauze si zambete false si cautarea disperata a literelor pe un tabel ambiguu, din care nu intelegi decat titlul :“Orar anul I Psihologie zi”.
_”Zorgo? Sau cum e sala aia? “ Unde i aia ?”
_”Aa…esti anu I!”
Faculta s-a transformat in locul in care “a good day for science” e “a good day for fun, too”. Si momentul in care ajungi in 2, te bucuri ca ai facut un pas imeeeeeens. Asta pentru ca vezi in catalog destule nume in dreptul carora e scris cu rosu aprins “exmatriculat”.
Azi zi obositoare cum rar a mai fost. (oare oboseala ma face sa scriu asta acum?) Orele multe petrecute pe la faculta nu au insemnat numai cursuri, ci si inceputul muncii serioase in ASPR. Uite o motivatie destul de puternica sa merg tot pe drumul asta. Asa ca deocamdata am ales varianta de a ma afisa destul de des pe la Psiho, just because i like it. Hehe, am spus-o!
Touchinkeep!
Leapsa de la Rox
Chiar zilele astea ma gandeam la asta, ca nu am mai facut-o de mult.
1. Cand ti s-a intamplat ca lectiile invatate de la cei vechi sa contribuie la succesul tau?
De multe ori, insa mi-e greu sa accept ca unele lectii m-au speriat atat de tare, incat nu le-am putut aplica inca. As putea garanta succesul, insa.
2. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?
Nietzsche. Sa ii povestesc de ce i-am facut statuie si i-am demolat-o de n ori. Si cum vesnic sprijin i-a fost profesoara mea de filosofie.:)
3. Cine-i cea mai influenta persoana in viata ta?
Mi-ar placea sa pot raspunde fara sa ma gandesc. Poate ar trebui sa-mi fie rusine de faptul ca nu exista asa ceva sau nu constientizez eu asta. Sunt blocata deocamdata in a crede ca pentru mine-i suficient sa asimilez de la oricine ar avea ce sa-mi transfere:)
4. Care-i ambitia ta secreta?
Aia secreta i numai a mea! Aia pe care v-o impartasesc e sa traiesc in Africa facand un vesnic voluntariat care sa mi asigure tot ce am nevoie pentru viata mea linistita:) Si da…sa invat sa cant la chitara! Muuult si bineeee!!!
5. Pretul gloriei?
Idealul meu de glorie e probabil prea marunt ca sa aiba un pret atat de mare. Suna prea pompos pentru a mi-l atribui. Dar daca “gloria” inseamna sa ma plafonez sub orice forma, atunci asta ar fi pretul.
6. Greci sau Romani?
Grecii pentru cultura lor sofisticata si romanii pentru zeii lor.
Hai sa ne mintim frumos
Din ciclul “Dreams can bring new meanings” e si blogul de azi.
Observ cu mirare ca visele mele incep sa fie din ce in ce mai pline de sens. Nu ca as crede (deocamdata) in multiplele mesaje pe care cica le-as primi din astral. Numai ca in visele mele chiar exista pur + simplu. Pur si simplu merg atat de bine unul langa altul, incat cred ca daca as trai in visele mele, nu ar exista nimic mai inaltator. Si imi incep diminetile zambind, cu gandul la cata distanta e intre secundele de vis si orele cotidianului ( a se citi diferenta uriasa). Atunci stiu ca sunt sincera cu mine numai cand dorm. Imi permit sa fiu atat de brutala cu mine, atat de transanta cu tot ce ma inconjoara si totusi atat de simpla. Si pe cat de simpla, pe atat de infricosatoare. Daca nu as fi eu (indiferent care din cele 2), mi-ar fi frica de mine.
Anyway, decat sa ne mintim ca viata noastra este atat de complicata, incat nimeni altcineva nu ne poate intelege, ca tragediile pe care le infruntam sunt unice si ca viata noastra se incheie odata cu ele, mai bine am incerca sa ne privim in oglinda. Sursa “tragediilor” noastre suntem noi. Progresul nostru in fata noastra, ca fiinte cu intelect in asta consta: “wake up and clean the shit you made”. E vorba, bineinteles, de un shit pe care il intalneste aproape fiecare om pe lumea asta. Pentru toate celelalte, exista stirile de la ora 5
Ca sa intelegeti mai bine unde vreau sa ajung, ascultati-i pe oamenii astia.
Les Fleurs du Mal
Volumul lui Baudelaire si albumul lui Sopor Aeternus se potrivesc de minune. Tipa chiar m-a facut sa ma gandesc la poezie si la muzica in acelasi timp. O super imbinare de vizual cu sunet. Mie imi lasa creativitatea sa alerge. Voua?
Mess No More
“De cand a aparut netul in viata mea, lumea s-a intors cu susul in jos…”
Asa ar incepe romanul unui internet addict.
“De cand stau pe mess, lucrurile s-au intors cu susul in jos” . Asa incepe nemultumirea mea fata de messu lu` yahoo. Asta pentru ca de cateva zile incoace, ori messul trage tzeapa unora, ori unora li se pare ca eu si messu meu am complotat, astfel sa ma ascund ca Madonna in hotelul Radisson.
Cum naiba nu te-ar enerva internetul de acasa, messul si yahoo-ul cand tu esti pe net, da de fapt dormi? Primesc telefon in mijlocul noptii ca de ce nu dau un semn pe mess. “cum sa dau un semn pe mess cand patul e asa de moale si nu de mult am atipit chiar?”. “Pai cum, ca esti invisible. ” E drept, de cele mai multe ori stau pe invisible, din motive pe care nici nu cred ca mai e nevoie sa le insir. Acum insa eram pe drumu` meu spre vis. Cine stie din ce vis m-am intrerupt din cauza messului? Hai ca prima oara zici ca e messu de vina, ca programele ce o fac pe detectivii nu sunt tot timpul puse la punct. Dar cand se intampla si a doua oara… se intampla si a doua oara?!!?!?!!! Motiv pentru care ma declar profuuuuuuund dezamagita de relatia mea cu yahoo messenger. Noroc ca ascult Lemon Jelly (Stay with You). As fi vrut sa las sa curga tot albumul , apoi urmatorul, apoi urmatorul. Dar nu ma pot abtine sa nu las pe repeat, pana ma satur de ritmul si chiar de titlul asta.
Start: 00:0000:0000 end: 00:0000:0000
Ce inseamna sa fii mare?
De cand ma stiu mi-am dorit sa am 20 de ani.
-“N-ai nici 20 de ani si vrei sa faci asta?” ;
- “O sa vezi tu dupa 20 de ani cam cum o sa iti fie!” ;
- “O sa-ti mai doresti tu sa ai 20 de ani!”
Astea sunt vorbe ce le aud de ani buni. La 5 ani stiam ca “a fi mare” inseamna de fapt a avea 20 de ani. De ieri sunt mare. (ce-i aia?)
Sunt cateva lucruri care ma amuza despre mine , printre care cele mai importante isi au radacinile, bineinteles, in copilarie. Pe atunci imi doream sa fiu mare doar pentru ca imi lipeam ochii de televizor atunci cand aparea Michael Jackson. Eram sigura ca o sa ma astepte, sa ne casatorim. Am invatat atunci ce inseamna gelozia , sau cel putin asa credeam.(Lisa Marie Presley era cel mai mare dusman!) Nu m-a asteptat.
Liceul m-a prins cu aceeasi dorinta, insa cu o alta viziune. Mi-as fi dorit atat de mult sa fiu mare, doar ca sa nu fi fost unde eram. Sa nu fi cunoscut niciodata dezamagirea unei indragosteli oarbe.
Intre timp, cu totii ne-am facut mari. Oare acum o sa incep sa cred ca “a fi mare” inseamna a avea 40 de ani?
Abator sau incendiu?
Mi s-a intamplat ceva foarte ciudat. Azi noapte am adormit cu gandul ca de abia astept sa vina dimineata, ca sa pot striga in gura mare cat sunt de incantata de cel mai bun film pe care l-am vazut in ultima vreme- Abatorul 5 (Slaughterhouse 5) . Nu stiam ca dorinta asta era asa puternica, pana cand a venit, in sfarsit, dimineata, dar cu gandul sa scriu despre cum am luat eu foc in vis. Da…am visat ca eram o gashca undeva in the middle of nowhere si cabana ne-a luat foc. Ca sa fug…imi spuneam (tot in vis bineinteles) ca tre sa ajung la Slaughterhouse 5 sa ma salvez, ca mai apoi sa pot scrie blog despre asta. Ce imagine aveam eu despre Abatoru` 5 in acele momente…nu mai stiu sa va spun. Important e ca in visul meu am reusit sa fac o minunata zacusca din cateva fapte reale si altele imaginare, pe care am ajuns sa le scriu pe blog. Asa mi-am dovedit inca o data ca nu trebuie sa-mi fac planuri, pentru ca, iata, se pot schimba si in timp ce dorm!
Dar, ca sa respect macar putin din planul meu de a va spune despre film, va recomand cu caldura sa va uitati la el,( e facut prin `70) si…cel mai important sa cititi si cartea Slaughterhouse 5 a lui Kurt. Kurt Vonnegut de data asta, nu Cobain. 
Tot despre el aminteam si intr-un blog mai vechi.
Citisem mai demult cartea, care era preferata unui fost profesor american din liceu. Mi-a placut enorm, dar nu stiu cum nu m-am gandit niciodata sa vad si filmul. Noroc ca din cand in cand mai butonez si TV-ul, unde am dat peste titlul care imi suna atat de cunoscut. Ca de obicei, cartea bate filmul, dar merita vazut ! Mi-ar placea si mie sa traiesc in paralel… Pana atunci, suntem pe planeta asta si trebuie sa ne multumim cu ea. Cand o sa locuim pe Luna (sau sub ea, apropos de o discutie cu ceva prieteni, pe care am avut-o zilele astea), sper sa mai pot scrie bloguri.
All the small things
Eu am gasit azi ceva care mi-a inseninat ziua. Voci calde si o super piesa, enjoy!
(ca sa inlatur indoielile ce reies din commenturile dragutze, e prima! )
Postarile de pe Claudia`s nu urmaresc un subiect anume, includ realitati si episoade imaginare ale mintii mele colorate. thanks for visiting!
